Dictionary English – Romanian

order



Substantiv
Verb tranzitiv
1.

a pune în ordine, a aranja


2.

a comanda


3.

a porunci, a comanda, a da ordin


4.

a conduce, a dirija


5.

a supraveghea


6. (med.)

a prescrie (un tratament etc.)


7.

a trimite


8.

a face comandă (pt. ceva)


Expressions:
to keep order  =  a păstra ordinea
out of order  =  în dezordine
to obey orders  =  a se supune ordinelor, hotărârilor
until further orders  =  până la noi dispoziții sau ordine
by order  =  prin ordin superior dat de autorități
(mil.) to give an order  =  a da ordin, a ordona
open order  =  ordine desfășurată
in marching order  =  în formație de marș
postal order  =  mandat poștal
the order of the Garter  =  Ordinul Jartierei
it is in the order of nature  =  asta e în firea lucrurilor
in order  =  în ordine, bun
out of order  =  stricat
in chronological order  =  în ordine cronologică
the order of events  =  succesiunea evenimentelor
standing orders  =  regulament (al unei instituții etc.)
a well ordered life  =  o viață ordonată
(mil.) order arms !  =  la picior arm' !
he ordered him to start at once  =  i-a dat ordin să plece imediat
to order a coat  =  a comanda o haină
to order one's carriage  =  a dispune să i se pregătească mașina
to order away  =  a da ordin să plece
to order back  =  a ordona să se întoarcă
to order down  =  a dispune să vină jos
to order in  =  a dispune să intre
to order out  =  a dispune să iasă, a da afară
to order up  =  a dispune să vină sus