honour
Substantiv
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8. (pl.)
9. (com.)
10.
11.
onoare
2.
cinste, onoare
3.
semn de respect
4.
onoruri
5.
ceremonial
6.
demnitate
7.
distincții, titluri onorifice
8. (pl.)
examen luat cu cea mai mare notă
9. (com.)
onorare
10.
întâmpinare
11.
intervenție
Verb tranzitiv
1.
2.
3. (com.)
Expressions:
a onora, a respecta, a cinsti
2.
a conferi un titlu de onoare
3. (com.)
a onora (o semnătură)
Expressions:
he is bound in honour to say it = onoarea îl obligă s-o spună
I give you my word of honour = îți dau cuvântul meu de onoare
affair/debt of honour = datorie de onoare
to pay somebody the honour due to his rank = a-i face cuiva onorurile cerute de rangul său
in honour of = în onoare, în cinstea lui
to be buried with military honours = a fi înmormântat cu onoruri militare
his Honour (jur.) = Domnul președinte (al țribunalului)
he took honours in History = a luat cu distincție examenul de istorie
acceptance for honour = acceptare prin intervenție
the bill will be honoured at maturity = nota de plată va fi onorată la scadență
I give you my word of honour = îți dau cuvântul meu de onoare
affair/debt of honour = datorie de onoare
to pay somebody the honour due to his rank = a-i face cuiva onorurile cerute de rangul său
in honour of = în onoare, în cinstea lui
to be buried with military honours = a fi înmormântat cu onoruri militare
his Honour (jur.) = Domnul președinte (al țribunalului)
he took honours in History = a luat cu distincție examenul de istorie
acceptance for honour = acceptare prin intervenție
the bill will be honoured at maturity = nota de plată va fi onorată la scadență