Dictionary English – Romanian

bound

Adjectiv

1. (mar.) (for)

cu destinația

2.

în drum (spre)

Substantiv

1.

săritură

2. (mai ales la pl.)

graniță

3.

hotar

Verb tranzitiv

1.

v. bind

Verb intranzitiv

1.

a delimita

2.

a sări, a sălta

3.

a marca hotarul

4.

care nu poate să nu

Expressions:

homeward bound = cu destinația locului de unde a plecat
outward bound = spre larg
bound up with = legat de
bound to = obligat
he is bound to come = vine cu siguranță
at a bound = dintr-un salt
to set bounds to = a delimita