Dictionary English – Romanian

warrant



Substantiv
Verb tranzitiv
1.

a justifica


2.

a îndreptăți


3.

a împuternici


4.

a garanta (pt. cineva sau ceva)


Expressions:
you have no warrant for what you do  =  n-ai împuternicire pentru ceea ce faci
death warrant  =  ordin de execuție
search warrant  =  mandat de percheziție
to issue a warrant against  =  a emite un mandat de arestare împotriva
(mil.) warrant-officer  =  subofițer
he was not warranted in asking  =  n-a fost îndreptățit să întrebe