Dictionary English – Romanian

tongue



Substantiv
1.

limbă


2.

limbă, grai


3.

arătător, indicator (al balanței


4. (fig.)

limbă, gură


Expressions:
the mother tongue  =  limba maternă
to put/ speak with one's tongue in one's cheek  =  a vorbi ironic
to hold one's tongue  =  a-și ține gura;
to wag one's tongue  =  a avea limba prea lungă
sharp/caustic tongue  =  limbă ascuțită