occasion
Substantiv
1.
2.
3.
4.
5. (pl.)
ocazie, prilej
2.
împrejurare, circumstanță
3.
motiv, cauză
4.
nevoie, folos
5. (pl.)
afaceri, chestiuni, treburi
Verb tranzitiv
1.
2.
3.
Expressions:
a prilejui, a ocaziona
2.
a determina, a împinge
3.
a sfătui (pe cineva să facă ceva)
Expressions:
to take occasion by the forelock = a se folosi de un prilej; a prinde ocazia
on the occasion of his appointement = cu ocazia numirii sale
upon occasion = când e cazul
on several occasions = în mai multe rânduri, cu mai multe ocazii
as occasion requires = după împrejurări
he has no occasion to complain = n-are nici un motiv să se plângă
have no occasion for it = n-am nevoie de asta, nu-mi este de nici un folos
on the occasion of his appointement = cu ocazia numirii sale
upon occasion = când e cazul
on several occasions = în mai multe rânduri, cu mai multe ocazii
as occasion requires = după împrejurări
he has no occasion to complain = n-are nici un motiv să se plângă
have no occasion for it = n-am nevoie de asta, nu-mi este de nici un folos