Dicționar Englez – Român

stray



Substantiv
1.

animal rătăcit


2.

copil rătăcit


3. pl. (jur.)

moștenire fără moștenitori


4. pl. (rad.)

paraziți (electromag.) atmosf.



Adjectiv
1.

pierdut, rătăcit


2.

vagabond


3.

accidental, neprevăzut



Verb intranzitiv
1.

a se bate (de la)


2.

a se depărta (de la)


3. (poet.)

a vagabonda, a rătăci


Expresii:
stray dog  =  câine vagabond