Dictionary English – Romanian

stray



Substantiv
1.

animal rătăcit


2.

copil rătăcit


3. pl. (jur.)

moștenire fără moștenitori


4. pl. (rad.)

paraziți (electromag.) atmosf.



Adjectiv
1.

pierdut, rătăcit


2.

vagabond


3.

accidental, neprevăzut



Verb intranzitiv
1.

a se bate (de la)


2.

a se depărta (de la)


3. (poet.)

a vagabonda, a rătăci


Expressions:
stray dog  =  câine vagabond