Dictionary English – Romanian

stumble



Substantiv
1.

împiedicare, poticnire


2.

ezitare, șovăire



Verb intranzitiv
1.

a se împiedica, a se poticni


2.

a se încurca vorbind, a se bâlbâi


3.

a face o gafă



Verb tranzitiv
1.

a face (pe cineva) să ezite


Expressions:
to stumble on/upon/across  =  a da (din întâmplare) peste, de
at last I stumbled on the right way  =  în cele din urmă am dat (din întâmplare) peste drumul bun