Dictionary English – Romanian

repulse



Substantiv
1. (mil.)

eșec, înfrângere


2.

refuz



Verb tranzitiv
1.

a respinge (inamicul, un atac)


2.

a refuza (o cerere, o ofertă)


Expressions:
to meet with a repulse  =  a suferi o înfrângere
to suffer a repulse  =  a fi refuzat