Dictionary English – Romanian

horn



Substantiv
1.

corn (de vită etc.)


2.

antenă (la insecte)


3.

tentaculă (la moluște)


4.

corn (ca materie)


5.

corn (recipient)


6.

încălțător


7.

lingură de încălțat


8.

corn de vânătoare


9.

trompetă


10.

claxon


11.

pahar fără picior



Verb tranzitiv
1.

a încornora, a pune coarne (cuiva


2.

a lua în coarne


3.

a străpunge sau a răni cu coarnel



Verb intranzitiv
1. (e. a.)

a se strecura


Expressions:
to take the bull by the horns  =  a lua taurul de coarne
horn of plenty  =  cornul abundenței