fortune
Substantiv
Verb intranzitiv
1. (înv., poet.)
2.
Expresii:
a se întâmpla
2.
bogătaș
Expresii:
it fortuned that = s-a întâmplat că
to fortune upon = a da din întâmplare peste
to have good fortune = a avea noroc
to try one's fortune = a-și încerca norocul
to tell smb's fortune = a ghici viitorul cuiva
a man of fortune = om bogat
a small fortune = sumă frumușică
to make a fortune = a se îmbogăți
to marry a fortune = a se căsători cu o persoană bogată
to fortune upon = a da din întâmplare peste
to have good fortune = a avea noroc
to try one's fortune = a-și încerca norocul
to tell smb's fortune = a ghici viitorul cuiva
a man of fortune = om bogat
a small fortune = sumă frumușică
to make a fortune = a se îmbogăți
to marry a fortune = a se căsători cu o persoană bogată