Dicționar Englez – Român

bind



Verb tranzitiv
1.

a lega


2. (la pasiv)

a fi obligat


3.

a fi constrâns


4. (la pasiv)

a trebui


5.

a angaja (ca ucenic)


6.

a încheia (un târg)


7.

a ratifica (o convenție)


8.

a pansa (o rană)


9.

a lega (cărți)


10. (to, on)

a fixa


11.

a atașa (la)


12.

a strânge (o piesă, un șurub)


13.

a constipa


14.

a pune o margine la



Verb intranzitiv
1.

a se lega


2.

a se agrega


3.

a se alipi


4.

a se întări, a se solidifica


5.

a închide în


6.

a pune la un loc


7.

a înconjura, a încununa (cu)


Expresii:
to bind smb. fast/tight  =  a lega pe cineva fedeleș
to bind hand and foot  =  a lega de mâini și de picioare
I am bound to confess  =  trebuie să mărturisesc
it was bound to happen  =  trebuia să se întâmple
bound in boards  =  cartonat
to bind in paper  =  a broșa
to bind in cloth  =  a lega în pânză
to bind in calf/leather  =  a lega în piele
to bind in  =  a lega în
to bind up  =  a pansa
to bind up  =  a lega (cărți) într-un singur volum
to bind up  =  a lega
to bind with  =  a înfășura (în)
his head bound with laurels  =  capul său încununat cu lauri
î'll be bound  =  pe onoarea mea
to bind oneself  =  a se lega, a se obliga

Substantiv