Dictionary English – Romanian

verge



Substantiv
1.

margine


2.

limită


3.

graniță


4. (fig.)

prag


5. (tehn.)

tijă



Verb tranzitiv
1.

a mărgini


2.

a limita


3.

a fi aproape de


Expressions:
to verge on  =  a se mărgini cu
to verge on brown  =  a bate în castaniu
his courage verges on insanity  =  curajul lui se învecinează cu nebunia
on the verge of fifty  =  în pragul vârstei de cincizeci de ani