Dictionary English – Romanian

tack



Substantiv
1.

țintă, cuișor


2.

împunsătură (cu acul)


3.

însăilătură


4.

vâscozitate


5. (mar.)

voltă


6. (mar.)

frânghie care leagă colțul de jos


7. (fig.)

cale, drum



Verb tranzitiv
1.

a țintui


2. (together)

a însăila (la repezeală)



Verb intranzitiv
1. (mar.)

a schimba direcția, a vira


Expressions:
to be on the right tack  =  a fi pe drumul cel bun
try another tack  =  încearcă o altă cale