Dictionary English – Romanian

scout



Substantiv
1.

cercetaș


2.

cercetător, explorator


3. (av.)

avion de vânătoare


4.

recunoaștere


5.

om de serviciu


6. (fam.)

flăcău, băiat



Verb tranzitiv
1.

a respinge cu dispreț (o idee)



Verb intranzitiv
1. (mil.)

a merge în recunoaștere


2.

a inspecta


3.

a examina


Expressions:
girl scout  =  cercetașă
chief scout, scout master  =  cercetaș șef
on the scout  =  în recunoaștere