Dictionary English – Romanian

branch



Substantiv
1.

creangă


2.

ramură


3.

ramură (a unei științe)


4.

sector (de activitate)


5.

braț (de râu)


6.

lanț (de munți)


7.

sucursală (de bancă)


8.

ramificație


9.

ramură (de familie)


10.

ramificație (de linie ferată)


11. (tehn.) (și ~ pipe/~ circuit)

branșament al unei conducte



Verb intranzitiv
1. (d. plante) (și to ~ forth/out

a se ramifica


2. (off, away) (d. drumuri)

a se bifurca



Verb tranzitiv
1. (electr.)

a deriva un circuit


2.

a face un branșament


3.

a începe noi afacerii


Expressions:
to branch out  =  a se ramifica
to branch out (d. persoane)  =  a-și extinde afacerile