Dicționar Englez – Român

spite



Substantiv
1.

ciudă, pică


2.

răutate



Verb tranzitiv
1.

a avea necaz (pe cineva)


2.

a face în ciuda (cuiva)


3.

a necăji, a supăra


Expresii:
she has an old spite against him  =  îi poartă o veche dușmănie
in spite of  =  în ciuda, neținând seama de
he did it out of spite  =  a facut-o din răutate