Dicționar Englez – Român

rattle



Verb intranzitiv
1.

a face zgomot, a turui


2.

a flecări, a trăncăni



Substantiv
1.

gălăgie, tărăboi


2.

pârîitoare (jucărie)


3.

trăncăneală


4.

horcăit


5. (bot.)

creasta-cocoșului



Verb tranzitiv
1.

a zornăi, a zăngăni


2.

a soate din fire


3.

a conduce (o mașină) cu viteză


Expresii:
(bot.) red rattle  =  darie, păduchele-calicului
rattle brained/headed  =  cap sec
he never gets rattled  =  niciodată nu-și pierde firea
(mar.) to rattle up  =  a ridica ancora, a (se) trezi, a (se) deștepta