Dicționar Englez – Român

pole



Substantiv
1.

stâlp


2. (astron.)

pol


3.

oiște


4.

țăruș, arac


5. (electr.)

pol


6.

prăjină (măsu. de lung. = cu 5,3m



Verb tranzitiv
1.

a sprijini, a propti cu un stâlp


2.

a mâna (o barcă) cu prăjina


Expresii:
North pole  =  Polul Nord
telegraph pole  =  stâlp de telegraf
hop- pole  =  arac pentru hamei
positive pole  =  anod
negative pole  =  catod
vine- pole  =  arac de vie
magnetic pole  =  pol magnetic

Substantiv
1. (Pole)

polonez